ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Forfotă la Timișoara zilele astea. Se fac trei sute de ani de când habsburgii cucereau cetatea și înlocuiau ocupația otomană cu propriul regim de ocupație. Vreo două sute de figuranți în costume chicios – de epocă, majoritatea italieni, au defilat prin zona centrală după care au tras un spectacol „istoric”.

Figuranții au reprodus câteva etape din istoria Timișoarei, de la  cetatea lui Carol Robert de Anjou, capitală a regatului maghiar între 1316 si 1323, la episodul asediului fortificației de către iobagii lui Gheorghe Doja, pedepsit cu o execuție teribilă, în Piața Maria de astăzi și la cucerirea Timișoarei de către armata otomană a lui Ahmed Pașa în 1552. Forțând interpretarea cuceririi cetății de către austrieci drept „eliberare”, spectacolul din Piața Libertății s-a încheiat cu reproducerea triumfală a bătăliei conduse de prințul Eugeniu de Savoia pentru cucerirea orașului. Nimic despre ce a urmat după. Însă totul sub motto-ul de... „300 de ani de europenitate”!

Evident, asta nu e tot. De exemplu, mai are loc și o conferință plus lansare de carte, la Muzeul de Artă din Piața Unirii. Se cheamă „Timișoara sub semnul Prințului Eugeniu de Savoya. 300 de ani de europenitate”, autor prof. dr. Victor Neumann, director al Muzeului de Artă Timișoara. Sunt în stare să fac pariu că nu se va sufla o vorbă nici la sindrofia asta despre momentele crunte la care au fost supuși băștinașii români până la Marea Unire sau despre epilogul „eliberării" atât de trâmbițate fără vreo jenă sau reținere, inclusiv pe bani publici.

Că unii nu fac diferența între demnitate și trufie, e una. Când se alimentează perfid, cu larghețe nedisimulată și chiar în spațiul public confundarea colectivă a demnității firești cu trufia de slugă imperială, e alta. Căci totul se transformă într-un spectacol profund penibil, grotesc și periculos. Care ne dă măsura stării noastre de fapt: trăim momente de înfrângere.   

Cum să sărbătorești înlocuirea unui ocupant cu altul?

De câtă nevrednicie sunt capabili cei care vorbesc de „eliberare” în cazul unei cuceriri, urmată de o crudă guvernare militară de câteva decenii? Cum să permiți legitimarea propriei europenități de către alții, printr-un act de uz al forței armelor și să o accepți la nivelul a doar trei secole, când ești de neam european, pe pământ european, încă de pe la începuturile istoriei cunoscute? Am devenit vreun soi de colonie și nu știm? Pesemne că da... E singura explicație logică.